Interviu Adina Croitoru

Cine este Adina Croitoru cea de astăzi?

Este același om visător, dar, în același timp, cu picioarele pe pământ ca atunci

când era studentă ETII / AAT, cu diferența că acum este o mândră absolventă 😊

Așa cum mă știți, nu m-am oprit și am continuat să studiez; tocmai ce am obținut titlul de doctor în Administrarea Afacerilor și sunt extrem de fericită că munca, eforturile din ultimii ani au dat roade. Pentru că nu a fost ușor, mai ales că am și lucrat în toți acești ani. Pe plan profesional, sunt director financiar (CFO) la o companie privată de transport. O companie în care am pășit aproape de la începuturile ei, o companie care crește destul de rapid (a încheiat anul 2019 cu o cifră de afaceri de aproape 8 milioane de euro) și unde sunt unul dintre cei trei oameni care decid în ce direcție merg lucrurile, dar mai ales omul care a avut în ultimii trei ani responsabilitatea fiecărui leu care a intrat sau ieșit din companie.

Cum ai ajuns la URA și ce anume te-a determinat să alegi turismul?

Înainte de a susține examenul de bacalaureat, nu aveam neapărat o țintă pentru facultate. Până la urmă m-am hotărât să merg la una dintre facultățile ASE-ului, însă îmi doream neapărat să urmez și cursurile unei a doua facultăți. Știam de URA, știam că este o universitate bună și turismul mi s-a părut interesant, așa că… de ce nu? 😊 Recunosc, primul an nu a fost chiar ceea ce îmi doream, dar asta poate pentru că erau materii pe care le studiam și la ASE, acele materii economice mai generale să le spunem. Începând cu anul al II-lea și cu materiile specifice domeniului turismului, însă, m-am „îndrăgostit“ iremediabil de ETII. Atât de tare încât la finalul celor trei ani de ASE și URA în paralel am decis că vreau să merg la masterat la URA (AAT). Nu am regretat și nu regret nicio secundă asta!

Ce îți aduci aminte din viața de student la ETII?

În primul rând, îmi aduc aminte cu câtă plăcere veneam la școală. Și nu, nu o spun doar așa, ci chiar era o reală plăcere, fie că era vorba de cursuri și seminarii, fie că era vorba de alte activități (cursul IATA, sesiuni de comunicări științifice, școala de vară HISS, voluntariate etc.). Toate astea au contribuit la formarea mea nu doar prin aspectele teoretice, ci și prin elemente practice, extrem de importante în dezvoltarea mea ca viitor specialist în turism, dar și ca om – nu pot să nu îmi amintesc cu drag de prima școală de vară în industria ospitalității din România, HISS, la care nu numai că am participat, dar în organizarea căreia m-am și implicat ani la rând și care este și acum în sufletul meu. Îmi amintesc, de asemenea, de faptul că în ultimul an de masterat am pus umărul la organizarea primei ediții RAU Job Fair. Sunt multe amintiri dragi, dar și oameni dragi, care m-au făcut ceea ce sunt azi.

Cum te-au ajutat studiile la programul de licență și masterat din cadrul ETII în dezvoltarea profesională?

Așa cum spuneam, studiile nu m-au ajutat doar pe plan profesional, ci au contribuit mult la dezvoltarea mea ca om.

Pe plan profesional, din punctul meu de vedere, nu poți tinde prea sus într-un anumit domeniu dacă nu ai măcar o bază de cunoștințe teoretice, pe care ți-o construiești în facultate, cu ajutorul profesorilor. Am fost genul de student care a învățat cât de mult a putut, încercând să și înțeleg logic lucrurile și să fac conexiuni. Pot spune că fără toate astea, drumul meu ar fi fost complet diferit. E drept, contează mult și ce oameni întâlnești la locurile de muncă, dar, deși poate părea trist, lucrurile nu sunt simple și sunt în general foarte puțini angajatori/colegi care sunt dispuși să stea lângă tine și să te învețe la început, să îți ofere din experiența lor. Și atunci… ce faci atunci când angajatorul tău este convins că știi ce înseamnă un grad de ocupare, RevPAR, cum arată o balanță sau alte lucruri asemenea, elementare de altfel, iar tu habar nu ai? Îmi permit să spun că nu vei rezista mult acolo și spun asta ținând cont de toată experiența mea, poate nu extrem de lungă (aproximativ 7 ani), dar intensă, zic eu.

Primul meu job a fost într-o firmă de consultanță în management hotelier; dintr-o dată participam la realizarea de studii de fezabilitate pentru construcția de noi hoteluri, la discuții cu grupuri hoteliere mari ca Accor și aveam în față acei oameni cu bani, care ne cereau ajutorul pentru a-și construi un hotel. În același timp, îl asistam pe colegul/șeful meu în activitatea de manageriere a unul hotel de 4*, hotel care apoi mi‑a devenit o a doua școală de turism pentru că am avut oportunitatea de a mă putea implica în orice vroiam acolo. Am început prin a fi Event Manager, apoi, când proprietarul s-a schimbat, Revenue Manager-ul hotelului, cu suport și pe activitatea de Front Office.

Am trecut apoi și prin experiența unui wholesaler, dar și a unei agenții de turism. Activități diferite, fiecare cu specificul ei, cu plusuri și cu minusuri, dar care m-au făcut să afirm că voi rămâne toată viața hotelier.

Iar acum, așa cum vă spuneam, sunt director financiar într-o companie de transport, ceea ce demonstrează faptul că a fi student/absolvent ETII nu îți limitează alegerile doar la domeniul turismului. Da, mă ocup și de partea de „travel arrangements“ în companie, dar doar din pasiune și pentru că știu ce înseamnă toate astea mai bine decât colegii mei. Așadar, dacă veți decide la un moment dat că nu vreți să lucrați în turism sau poate că viața vă va duce în altă direcție, puteți să vă bazați fără griji pe cunoștințele dobândite la ETII pentru un job în alt domeniu economic.

Ce recomandări ai pentru un student la ETII?

Să profite de fiecare moment la ETII pentru că, dincolo de cunoștințele teoretice dobândite, îi vor rămâne în suflet o mulțime de experiențe, care îl/o vor modela. Și oricât nu ne-ar plăcea să recunoaștem, anumite lucruri nu pot fi trăite decât la un moment dat în viață într-un anumit fel. Va veni momentul când, din păcate, unele lucruri vor fi doar amintiri dragi pe care, oricât am vrea, nu le vom mai putea repeta. Așa e și cu viața de student la ETII!

Să ia tot ce e mai bun din fiecare om pe care îl întâlnește la ETII și să încerce mereu să își depășească limitele, să fie activ(ă) și să își dorească mai mult decât doar să termine sesiunile cu bine pentru că, în final, nu asta e ce contează cu adevărat, ci ceea ce rămâne în minte, dar și în suflet.